Proiecte
Locale
Orientare publică în București. Cazul plăcuțelor cu nume de străzi.
Bogdan Dumitrache
Plăcuțe vechi din București. Parcă se lucra mai bine pe vremuri.
Stânga: Paris vs Micul Paris
Articol publicat inițial pe contributors.ro, aici.
Text și imagini: Bogdan Dumitrache
Ultima generație de plăcuțe cu nume de străzi din București – le știți, cele montate în ultimii douăzeci de ani – arată incredibil de neglijent. Sunt copiate după cele din Paris: fundal indigo cu ramă verde, reflexe tip semilună în colțuri, aceeași plăcințică decupată deasupra, cu arondismente, respectiv sectoare.
La tipuri de literă însă, ai noștri au improvizat. Cuvintele sunt culese cu Arial, un tip de literă sans serif, plagiat de Microsoft după Helvetica (influentul tip de literă modernist) ca să nu plătească licență. Mai mult decât atât, la noi, din dorința de a umple tot spațiul disponibil, liniile de text sunt distorsionate fără milă, impuls firesc al designerului neprofesionist, nefamiliarizat cu proporțiile și ritmul literelor sau cu conceptul de spațiu negativ. Oamenii din breaslă știu că nu deformarea e soluția, ci alegerea tipului de literă potrivit de la bun început. În cazul nostru, un tip de literă îngust, care, la aceeași lățime de plăcuță, apare mai înalt.
Neliniștitor e că până și plăcuțele din comunism sunt gândite și arată mai bine decât astea noi. Meșteșugul semnalizării stradale pare să se fi pierdut undeva în ceaușism. Și e păcat. În realitate, în afară de funcția de orientare, aceste obiecte sunt parte din atmosfera, din personalitatea, din brandul orașului. Actualele plăcuțe transmit, în felul lor stîngaci, doar imitație, amatorism, și oportunitatea pierdută de a face Bucureștiul un pic mai articulat și mai primitor.
Să nu disperăm totuși. Vă propun să ne imaginăm cum ar putea arăta următoarea generație de plăcuțe din București, dacă subiectul ar fi luat în serios de Primărie. La costuri similare (să zicem că păstrăm dimensiunile și materialele actuale, deși ar merita explorat ce e posibil) putem avea o orientare publică mai funcțională și expresivă vizual. Ne propunem deci să îmbunătățim funcționalitatea și să ridicăm calitatea grafică. Stilistic, să presupunem că vrem un echilibru între vechi și nou, între local și global. Vrem să arătăm contemporan, dar nu ne sfiim să preluăm, dacă are sens, din moștenirea vizuală locală. Un pic de personalitate este binevenită. Știm cine sunt beneficiarii: bucureșteni, oameni în tranzit prin oraș, turiști români și străini. Oameni de toate vârstele, pietoni, trotinetiști și bicicliști, șoferi, pe care vrem să‑i ajutăm să navigheze prin oraș. Hai să vedem ce putem face pentru acești 3.000.000 de oameni.
La alegerea tipurilor de literă avem mai multe posibilități. Putem construi pe estetica celor mai arătoase dintre plăcuțele vechi, cele de pe vremea lui Carol al II‑lea până prin anii ’70. Sau dimpotrivă, putem merge pe o estetică ultracontemporană, tipuri de literă publicate în ultimul deceniu, să zicem, cu temeritate asumată, precum moderniștii din perioada de glorie a orașului.
Saaau… putem testa un tip de literă creat special pentru acestă întrebuințare. Acum câțiva ani, observând că nimeni nu încercase încă, am desenat Triumf, inspirat de literele capitale de pe Arcul de Triumf din București. Pentru acest proiect am schițat Triumf Strada, mai îngust, dar păstrând din caracterul de inscripție monumentală sculptată, ușor solemn, cu serife stabile, evazate. Am păstrat în detalii o picătură din arhaismul sursei, modernizând în același timp scheletul literelor, cu intenția de a avea un melanj de vechi și nou, familiar localnicilor și inedit pentru turiști. Pentru contrast vom folosi un tip de literă secundar, un sans serif art deco‑ish, extins un pic pe orizontală. și în acest caz, ar fi interesant de desenat un tip de literă inspirat din peisajul local, din arhitectura interbelică de pildă, adus la zi.
Renunțăm la căciula sectoarelor, la falsele reflexe circulare din colțuri și scoatem rama verde de Paris. Dacă vrem încă o culoare, să o folosim pentru a indica ceva. Avem în București o istorie a „văpselelor”, a „plășilor” colorate – am putea relua ideea și să avem o culoare de Sector. Prescurtăm: S1, S2, S3 etc. și avem deja un sistem compact de semnalizare a Sectorului. Păstrăm săgețile (redesenate), care acum apar doar pe stâlpi. Sunt utile, poți vedea direcția/direcțiile în care curge strada. Ba le putem folosi și pe restul formatelor, dublate sau nu de destinații. În colțurile de jos putem plasa numele străzilor adiacente, sau zone apropiate, de tipul celor cunoscute de oameni ca repere în oraș: piețe, parcuri, clădiri sau străzi importante, cimitire. Romană, Matache, Obor, Gara de Nord, Calea Victoriei, Cișmigiul, Universitatea, Foișorul de Foc, Arcul de Triumf etc., etc.
Dar dacă am „externaliza” și îmbogăți informațiile pe care le livrează o plăcuță? Spațiul este limitat și deja avem o densitate de informație destul de mare. Un QR code unic (conținând un link către o pagină a locației plăcuței pe site‑ul Primăriei) e compact și ar oferi curioșilor informații istorice, localizarea pe hartă, liniile de transport apropiate, obiective turistice din zonă. Studiile spun că 97% dintre români utilizează un smartphone, deci accesibilitatea e asigurată. Putem avea plăcuțe „inteligente”!
O aplicație a Primăriei folosind tehnologii AR (Realitate Augumentată) ar putea afișa aceste informații direct peste fluxul camerei din telefon. În loc să te duci pe o pagină din browser, te uiți cu telefonul la codul QR și vezi, levitând în apropiere, informația disponibilă. În timp, am putea dezvolta și alte servicii utile, de pildă rute, benzi colorate plutind pe străzi către destinații alese de utilizator, trasee turistice, informații istorice și culturale, poze, filme, sunete, jocuri etc. Tehnologia AR este foarte promițătoare și e dezvoltată intens, de companii serioase, promisiunea fiind straturi multimedia de informație utilă adăugată realității. De ce să nu participăm și noi la modelarea viitorului în loc să copiem naiv de la alții?
În toată lumea, orașele dezvoltate au programe de semnalizare urbană, pentru că administratorii de acolo realizează importanța experienței în spațiul public. și are sens, e profitabil, oamenii încântați sunt mai dispuși să ducă mâna la portofel. În București, deocamdată, mai tot ce înseamnă comunicarea administrației (navigația la metrou, indicatoarele din parcuri) este de o calitate neobișnuit de modestă pentru o metropolă, o capitală. Clujul și Oradea (Transilvania în general) se mișcă mai bine. Ca bucureștean, sper să‑i ajungem din urmă și să intrăm într‑o competiție prietenească, în beneficiul cetățenilor. Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc pentru atenție și hai să vă spun un banc din anii ’80. știți ce sărbătoreau pandurii lui Tudor Vladimirescu la 1821? O sută de ani până la fondarea Partidului Comunist Român. și, aș adăuga, 200 de ani până la abandonarea plăcuțelor „pariziene”, cu nume de străzi, din București.
Înainte și după.
Dreapta: Plăcuțele în cadrul expoziției Stradal 2021.
Proiecte
Locale
Orientare publică în București. Cazul plăcuțelor cu nume de străzi.
Bogdan Dumitrache
Paris vs Micul Paris
Plăcuțe vechi din București. Parcă se lucra mai bine pe vremuri.
Articol publicat inițial pe contributors.ro, aici.
Text și imagini: Bogdan Dumitrache
Ultima generație de plăcuțe cu nume de străzi din București – le știți, cele montate în ultimii douăzeci de ani – arată incredibil de neglijent. Sunt copiate după cele din Paris: fundal indigo cu ramă verde, reflexe tip semilună în colțuri, aceeași plăcințică decupată deasupra, cu arondismente, respectiv sectoare.
La tipuri de literă însă, ai noștri au improvizat. Cuvintele sunt culese cu Arial, un tip de literă sans serif, plagiat de Microsoft după Helvetica (influentul tip de literă modernist) ca să nu plătească licență. Mai mult decât atât, la noi, din dorința de a umple tot spațiul disponibil, liniile de text sunt distorsionate fără milă, impuls firesc al designerului neprofesionist, nefamiliarizat cu proporțiile și ritmul literelor sau cu conceptul de spațiu negativ. Oamenii din breaslă știu că nu deformarea e soluția, ci alegerea tipului de literă potrivit de la bun început. În cazul nostru, un tip de literă îngust, care, la aceeași lățime de plăcuță, apare mai înalt.
Neliniștitor e că până și plăcuțele din comunism sunt gândite și arată mai bine decât astea noi. Meșteșugul semnalizării stradale pare să se fi pierdut undeva în ceaușism. Și e păcat. În realitate, în afară de funcția de orientare, aceste obiecte sunt parte din atmosfera, din personalitatea, din brandul orașului. Actualele plăcuțe transmit, în felul lor stîngaci, doar imitație, amatorism, și oportunitatea pierdută de a face Bucureștiul un pic mai articulat și mai primitor.
Să nu disperăm totuși. Vă propun să ne imaginăm cum ar putea arăta următoarea generație de plăcuțe din București, dacă subiectul ar fi luat în serios de Primărie. La costuri similare (să zicem că păstrăm dimensiunile și materialele actuale, deși ar merita explorat ce e posibil) putem avea o orientare publică mai funcțională și expresivă vizual. Ne propunem deci să îmbunătățim funcționalitatea și să ridicăm calitatea grafică. Stilistic, să presupunem că vrem un echilibru între vechi și nou, între local și global. Vrem să arătăm contemporan, dar nu ne sfiim să preluăm, dacă are sens, din moștenirea vizuală locală. Un pic de personalitate este binevenită. Știm cine sunt beneficiarii: bucureșteni, oameni în tranzit prin oraș, turiști români și străini. Oameni de toate vârstele, pietoni, trotinetiști și bicicliști, șoferi, pe care vrem să‑i ajutăm să navigheze prin oraș. Hai să vedem ce putem face pentru acești 3.000.000 de oameni.
La alegerea tipurilor de literă avem mai multe posibilități. Putem construi pe estetica celor mai arătoase dintre plăcuțele vechi, cele de pe vremea lui Carol al II‑lea până prin anii ’70. Sau dimpotrivă, putem merge pe o estetică ultracontemporană, tipuri de literă publicate în ultimul deceniu, să zicem, cu temeritate asumată, precum moderniștii din perioada de glorie a orașului.
Saaau… putem testa un tip de literă creat special pentru acestă întrebuințare. Acum câțiva ani, observând că nimeni nu încercase încă, am desenat Triumf, inspirat de literele capitale de pe Arcul de Triumf din București. Pentru acest proiect am schițat Triumf Strada, mai îngust, dar păstrând din caracterul de inscripție monumentală sculptată, ușor solemn, cu serife stabile, evazate. Am păstrat în detalii o picătură din arhaismul sursei, modernizând în același timp scheletul literelor, cu intenția de a avea un melanj de vechi și nou, familiar localnicilor și inedit pentru turiști. Pentru contrast vom folosi un tip de literă secundar, un sans serif art deco‑ish, extins un pic pe orizontală. și în acest caz, ar fi interesant de desenat un tip de literă inspirat din peisajul local, din arhitectura interbelică de pildă, adus la zi.
Renunțăm la căciula sectoarelor, la falsele reflexe circulare din colțuri și scoatem rama verde de Paris. Dacă vrem încă o culoare, să o folosim pentru a indica ceva. Avem în București o istorie a „văpselelor”, a „plășilor” colorate – am putea relua ideea și să avem o culoare de Sector. Prescurtăm: S1, S2, S3 etc. și avem deja un sistem compact de semnalizare a Sectorului. Păstrăm săgețile (redesenate), care acum apar doar pe stâlpi. Sunt utile, poți vedea direcția/direcțiile în care curge strada. Ba le putem folosi și pe restul formatelor, dublate sau nu de destinații. În colțurile de jos putem plasa numele străzilor adiacente, sau zone apropiate, de tipul celor cunoscute de oameni ca repere în oraș: piețe, parcuri, clădiri sau străzi importante, cimitire. Romană, Matache, Obor, Gara de Nord, Calea Victoriei, Cișmigiul, Universitatea, Foișorul de Foc, Arcul de Triumf etc., etc.
Dar dacă am „externaliza” și îmbogăți informațiile pe care le livrează o plăcuță? Spațiul este limitat și deja avem o densitate de informație destul de mare. Un QR code unic (conținând un link către o pagină a locației plăcuței pe site‑ul Primăriei) e compact și ar oferi curioșilor informații istorice, localizarea pe hartă, liniile de transport apropiate, obiective turistice din zonă. Studiile spun că 97% dintre români utilizează un smartphone, deci accesibilitatea e asigurată. Putem avea plăcuțe „inteligente”!
O aplicație a Primăriei folosind tehnologii AR (Realitate Augumentată) ar putea afișa aceste informații direct peste fluxul camerei din telefon. În loc să te duci pe o pagină din browser, te uiți cu telefonul la codul QR și vezi, levitând în apropiere, informația disponibilă. În timp, am putea dezvolta și alte servicii utile, de pildă rute, benzi colorate plutind pe străzi către destinații alese de utilizator, trasee turistice, informații istorice și culturale, poze, filme, sunete, jocuri etc. Tehnologia AR este foarte promițătoare și e dezvoltată intens, de companii serioase, promisiunea fiind straturi multimedia de informație utilă adăugată realității. De ce să nu participăm și noi la modelarea viitorului în loc să copiem naiv de la alții?
În toată lumea, orașele dezvoltate au programe de semnalizare urbană, pentru că administratorii de acolo realizează importanța experienței în spațiul public. și are sens, e profitabil, oamenii încântați sunt mai dispuși să ducă mâna la portofel. În București, deocamdată, mai tot ce înseamnă comunicarea administrației (navigația la metrou, indicatoarele din parcuri) este de o calitate neobișnuit de modestă pentru o metropolă, o capitală. Clujul și Oradea (Transilvania în general) se mișcă mai bine. Ca bucureștean, sper să‑i ajungem din urmă și să intrăm într‑o competiție prietenească, în beneficiul cetățenilor. Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc pentru atenție și hai să vă spun un banc din anii ’80. știți ce sărbătoreau pandurii lui Tudor Vladimirescu la 1821? O sută de ani până la fondarea Partidului Comunist Român. și, aș adăuga, 200 de ani până la abandonarea plăcuțelor „pariziene”, cu nume de străzi, din București.
Înainte și după.
Dreapta: Plăcuțele în cadrul expoziției Stradal 2021.
